Dan Grigorescu, în „România Liberă”, 19 VI 1981
Horea Paştina are vocaţia exprimării lapidare. Culoarea e lipsită de exuberanţă, are o anume delicateţe a tonurilor stinse; formele par învăluite într-o lumină tăcută. Artistul aspiră să reducă desenul la esenţă; geometriile dreptunghiurilor şi ale cercurilor se înscriu într-un joc sobru al volumelor. Pictorul îşi limitează, aproape întotdeauna, spaţiul plastic aşezînd un ecran de culoare în fundalul întregii compoziţii: în felul acesta, spaţiul se concentrează în cîteva date esenţiale.
Realitatea, reprezentată într-un desen simplu, limpede e întotdeauna recognoscibilă: viziunea lui Horea Paştina descinde din aceea a poeticii realiste româneşti a acestui secol şi augusta lecţie a lui Ciucurencu se desluşeşte în simplificările încărcate de lirism ale tablourilor tînărului artist. Horea Paştina se află într-un moment prielnic al maturizării sale şi seriozitatea cu care se dedică problemelor, aparent simple, ale reprezentării realului în formele lui recognoscibile e o garanţie a reuşitei sale.
horea paștina 