Stefana Totorcea, in Basilica.ro, 5.12.2023
Jurnalistul Cristian Curte a publicat în Formula AS un interviu în care a discutat cu pictorul Horea Paștina despre Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, de care artistul a fost foarte apropiat. „Tot ce fac mă duce cu gândul la el”, a spus Horea Paștina care, înainte de Revoluție, s-a mutat, pentru a locui și a fi mai aproape de marele teolog.
„Avea o blândețe, o lumină care erau prezente pe chipul lui permanent. Odată a venit o doamnă din Franța, special să-l întâlnească pe părintele Stăniloae. Părintele vorbea și pe urmă se traducea în limba franceză, dar femeia, la un moment dat, a zis să nu se mai traducă, fiindcă i se părea că se produc întreruperi, ea fiind mulțumită că îl privește pe părintele. Era bucuroasă că îl privește și atât!” își amintește pictorul.
„Era o perioadă în care nu i se publicau lucrările și îl întreba soția: «Ce rost mai are să mai lucrezi, dacă nu-ți publică?». Și el spunea: «Decât să stai degeaba, mai bine să lucrezi degeaba.»”
„Mă simțeam un om liber în prezența părintelui Stăniloae. Sunt oameni lângă care nu te simți așa de liber; lângă dânsul te simțeai liber”, mai spune artistul. „Plecam de acolo și nu mai voiam să aud de altceva, voiam să păstrez acel gust, acea bucurie de a fi împreună cu el.”
„Lumina, blândețea, delicatețea. E greu de definit părintele chiar și în pictură. Știți, în fiecare om există o taină a lui, fiecare om are prezența tainei, și cu cât îl cunoști mai mult, cu atât înțelegi că încă mai ai de descoperit la el. Și te descoperi și pe tine însuți, aflându-te în preajma celuilalt”, a mai spus pictorul.
„Nu știu cum să spun, părintele ducea o sfințenie a normalității. Mă rog, unii așteaptă să vadă că sfinții produc minuni. Pentru mine, e o minune că l-am cunoscut, dacă e să folosesc cuvântul minune. Unii spun că de părintele Stăniloae trebuie să ne apropiem cu sfiiciune.”
„Eu am fost în prezența lui, am trăit lângă el atâția ani de zile, și n-am mai întâlnit om ca el. De când a plecat, l-am simțit ca pe o prezență continuă în viața mea”, a mărturisit artistul.
Credința ca eliberare și o „definiție” a frumuseții
Întrebat dacă nu cumva credința în Dumnezeu i-a limitat libertatea, Horea Paștina a răspuns: „Nu, credința nu te limitează, din contră, îți dă mai multă libertate”.
„Mă gândesc că, dacă nu aș avea credință, cred că mi-aș pierde din libertate, cred că aș deveni mult mai îngust. Credința te lărgește, nu te strâmtorează deloc, n-are cum să te strâmtoreze. Nu izbutești tu să te eliberezi pe cât de mult te poate lărgi credința. Am sentimentul începătorului, nu am sentimentul că știu ceva, chiar nu am deloc. Spun în mod real asta – că acum încep, atât de puțin știu.”
„Sunt lucruri greu de definit. Binele, frumusețea trebuie să le trăiești, să le simți. Vezi că trandafirul e frumos; îl desfaci să vezi de unde îi vine frumusețea și nu o afli… Trebuie să vezi, când te apropii de frumusețe, câtă distanță păstrezi de ea ca să o poți percepe.”
„Toată frumusețea este la îndemâna noastră. Albinele, cerul, roua, lumina, raiul… Uităm să ne uităm în jur. Uite, acum, când vorbim, aud un cântec de pasăre – păi ce poate să fie mai frumos? Câtă bucurie aduce ea, să dai slavă lui Dumnezeu! Bucurie, lumină frumoasă, de toamnă… Trebuie să mulțumim tot timpul, trebuie să mulțumim pentru toate lucrurile astea pe care le-am primit”, a mai spus Horea Paștina.
Horea Paştina s-a născut în 13 septembrie 1946 la Alba Iulia şi a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” în 1973, secţia pictură, la clasa profesorului Alexandru Ciucurencu.
În 1977 a devenit membru al Uniunii Artiştilor Plastici, secţia pictură. A avut numeroase expoziții în ţară şi în străinătate. În 2007, Academia Română i-a acordat Premiul „Ion Andreescu”. A fondat grupul Prolog împreună cu Paul Gherasim, Mihai Sârbulescu, Constantin Flondor și Cristian Paraschiv.
Foto credit: Facebook / Elite Art Gallery (deschidere articol)
horea paștina 