”Dumnezeu geometrizează” scria Platon, arhitectura universului urmează această geometrie divină. Fire tainice care țes alcătuirea creației pot fi întrezărite în lucrările lui Horea Paștina expuse la Bistrița. După cum mărturisește însuși autorul, această geometrie este acum lăsată la vedere, fără a mai fi acoperită de straturile succesive de culoare. Cvadratura cercului –un simbol al perfecțiunii umane ce poate fi atinsă prin rigoare, cunoaștere și rugăciune, reprezintă osatura acestei expoziții.
Autor: horea paștina
Încerc să păstrez începutul, privirea proaspătă, prima impresie, cum ar spune pictorul Nicolae Grigorescu. Atât de încrezător, iubitor de viaţă, cu bucuria din bucurie. Pictura. Începător, continuu începător.
Auzului meu vei da bucurie
Ascult și privesc: cerul și pământul. Cu privirea la cer. Cer cerul.
Auzului meu vei da bucurie
Într-o expoziție cu simbolistică profund creștină, Horea Paștina pictează LUMINA; uneori lumina lasă loc unor energii create care permit să se întrezărească întruparea unor forme geometrice sacre ce cuprind sau compun spații cu rol ritual… Toate cele ce se lasă văzute au o simetrie ce tinde spre perfecțiune, păstrând privitorul în lumea misterului.
Crini albi pe altarul Buneivestiri
Când prezentul ne dictează să adoptăm atitudini complicate și să ne complăcem cu dezordinea, expoziția lui Horea Paștina ne oferă o alternativă. Contemplând lucrările realizate cu migală, rugăciune și împăcare deducem o simplitate aproape nepământească. În acest context, Bunavestirea vine ca o mângâiere pe creștet, ca un surâs de copil ce-și manifestă inocența în brațele ocrotitoare ale mamei sau ca o bucurie nebănuită ce transcende viziunea contemporană.
Pictura ca poem filocalic
Simți în tot ce se ivește în tablou un mod activ al frumuseții. Simți apartenența filocalică și trăirea liniștită care se afirmă și vine parcă de peste tot. Formele caligrafiate de pictor evocă întinderea spațială care se află într-o strânsă legătură cu inteligibilitatea geometrică a lumii pe care o subînscrie.
Ascult și privesc. Iubitorul de frumos.
Pânza albă. Punct. Unu. Unime – Treime. De la punct la linie, la valoare.
Îndrăzneală și sensibilitate
Şi pentru că tot suntem la capitolul îndrăznelii mă încumet să spun că expoziţia lui Horea Paştina este – în cuprinsul istoriei noastre artistice contemporane – un eveniment. Ea anunţă un clasic.
Spre o înnobilare a tradiției
Este în această pictură a lui Horea Paştina o adâncă trăire a tradiţiilor noastre, o rară înţelegere a sentimentului mioritic luminându-ne cu stăruinţă etnia, spaţiul de spirit al acesteia. E ca o legănare de timp-fără-de-timp, o germinaţie cosmică mereu fără-de-vârstă.
Realismul: discurs despre rigoare
În naturile statice ale lui Horea Paştina, în peisaje, în marile compoziţii cu obiecte, în portrete aflăm aceeaşi tensionată nevoie de ordine. Savantul, spune o butadă, e persoana ce descoperă lucruri ordonatoare în haos. Într-un anume sens, străduinţele artistului sunt apropiate de ale omului de ştiinţă: sentimentul cu care-i contemplăm picturile e unul tonic. E simţământul haosului stăpânit.
Theodor Redlow, 1986
. Am mai scris despre Horea Paştina, încercând să relev cum s-au petrecut mlădierile de limbaj pictural, care l-au condus de la rigorile post-cézanniene ale analizei şi construcţiei plastice (în cheie proprie, monoton ardelenească), până la deplina submerjare a orgoliului constructiv (de îndrăzneli imaginative neputând fi vorba la el) de către fluidul şi freamătul naturalului regăsit.
horea paștina 