Cuvânt de deschidere, Costion Nicolescu, 16 Iulie 2024 „Cuvânt de deschidere”. Al meu. Dar de fapt Cuvântul (cu majusculă!) este Cel care a deschis deja această expoziție, Cel care poate spune despre tot ceea ce se vede și despre ceea ce nu se vede. Cuvântul – piatră din capul unghiului. În Duhul Lui este făcută… Citește în continuare Piatra din capul unghiului
Categorie: texte curatoriale
TEMA | Expoziție de pictură comparată
Lucrările oferă repere de citire ale naturii prin semne și forme ce-și creionează discursul de interpretare prin metode distincte.
Cruce, iubire de frumos
Expoziția „Cruce, iubire de frumos”, cuprinde lucrări realizate, în marea lor majoritate, între anii 2018 și 2023. Chiar dacă accentul cade asupra celor mai recente lucrări de pictură, expoziția cuprinde și lucrări-reper pentru creația artistului, realizate în primii ani de carieră. Acestea au rolul de a oferi spectatorilor expoziției contextul necesar înțelegerii creației actuale a pictorului Horea Paștina.
Auzului meu vei da bucurie
Într-o expoziție cu simbolistică profund creștină, Horea Paștina pictează LUMINA; uneori lumina lasă loc unor energii create care permit să se întrezărească întruparea unor forme geometrice sacre ce cuprind sau compun spații cu rol ritual… Toate cele ce se lasă văzute au o simetrie ce tinde spre perfecțiune, păstrând privitorul în lumea misterului.
Crini albi pe altarul Buneivestiri
Când prezentul ne dictează să adoptăm atitudini complicate și să ne complăcem cu dezordinea, expoziția lui Horea Paștina ne oferă o alternativă. Contemplând lucrările realizate cu migală, rugăciune și împăcare deducem o simplitate aproape nepământească. În acest context, Bunavestirea vine ca o mângâiere pe creștet, ca un surâs de copil ce-și manifestă inocența în brațele ocrotitoare ale mamei sau ca o bucurie nebănuită ce transcende viziunea contemporană.
Pictura ca poem filocalic
Simți în tot ce se ivește în tablou un mod activ al frumuseții. Simți apartenența filocalică și trăirea liniștită care se afirmă și vine parcă de peste tot. Formele caligrafiate de pictor evocă întinderea spațială care se află într-o strânsă legătură cu inteligibilitatea geometrică a lumii pe care o subînscrie.
Pictura lui Horea Paștina
O pictură lipsită parcă de imaginaţie şi, totuşi, cât de bogată. O pictură aproape impersonală, şi, totuşi, cât de convingătoare. O pictură lipsită de vreo ostentaţie – ş,i totuşi, câtă ostentaţie bună a purităţii şi seninătăţii, de altfel contagioase. Un sentiment filial în faţa vegetalului, o jubilaţie blândă, discretă, de a fi în şi pentru lume, o putinţă, o şansă a armonizării cu existentul, care se transmite emanatoriu. Ceea ce informează imaginea sunt luminosul şi numinosul, fulguraţia unei contopiri directe şi simple şi pline de noimă, cu lumea, în virtutea unei consubstanţieri de natură şi destinaţie. Nu întâmplător poate, fundalul acestei picturi, tonul ei dominant este alb-albăstriul, un albăstriu aproape celest.
Sănătatea privirii
Se simt, în pictura sa, lutul aspru al lui Andreescu, constrângerea formală a lui Cézanne, statica diafană a lui Morandi, picturalitatea lui Bonnard, câte ceva din Luchian, din Chardin, sau din lecţia învăţătorului său direct Ciucurencu.
horea paștina 