Mecanismul interior al fenomenelor, logica structurativă a materiei şi o nevoie de concreteţe îl preocupă pe Horea Paştina în acest stadiu al studiului neobosit şi reluat cu fertilă obstinaţie, explorările sale incluzând triada tradiţională – peisaj, natură statică, portret – cu nuanţarea presupusă prin chiar specificitatea genurilor.
Etichetă: 1978
Magda Cârneci, 1978
Horea Paştina înţelege pictura ca pe un act de continuare a tradiţiei picturale româneşti, în valorile pe care aceasta le-a instaurat peren în vreme: viziunea ordonată şi calmă, construcţia „clasică” a imaginii lumii, căutînd geometria organică a naturii şi formelor, sublimîndu-se într-un cromatism discret şi savant, totuşi vioi şi pigmentat.
Cornel Radu Constantinescu, 1978
Efectul picturii în ansamblu e de calcul, de riguroasă analiză a formei şi raporturilor cromatice, de reprimare a oricărei inflexiuni poetice. Ai sentimentul că elevul şi-a privit întotdeauna maestrul cu ochii unui Cézanne. Ceea ce l-a fascinat în pictură este în primul rând, observăm, sentimentul construcţiei, capacitatea de a articula ferm şi logic compoziţia, de a dobândi o pregnantă şi o severă simplitate a expresiei.
horea paștina 