Natura, în tablourile lui, este cea a gliei, sustrasă ogorului ca nedefinire geometrică, şi cea a pietrei, sustrasă edificării. Nici vegetalul, nici umanul, nici oglinda apei – constatam în urmă cu câţiva ani – nu vin să contrazică această obstinantă comuniune a imaginilor într-o singură materie, nuanţat reflectantă, stufoasă în puterea ei expresivă.