În naturile statice ale lui Horea Paştina, în peisaje, în marile compoziţii cu obiecte, în portrete aflăm aceeaşi tensionată nevoie de ordine. Savantul, spune o butadă, e persoana ce descoperă lucruri ordonatoare în haos. Într-un anume sens, străduinţele artistului sunt apropiate de ale omului de ştiinţă: sentimentul cu care-i contemplăm picturile e unul tonic. E simţământul haosului stăpânit.
