Horea Paştina demonstrează un acut simţ al construcţiei, al esenţializării geometrice a spaţiului, într-o factură ce aminteşte, fie şi numai prin severitatea articulărilor, de Cézanne.
Etichetă: horea pastina
Drumul spre lumină pe calea Culorilor
Seriozitatea acestei adânci înzestrări, puterea de muncă exemplară, dorul după cunoaşterea integrală pe calea iubirii ne îndreptăţesc să privim cu bucurie nădăjduitoare drumul spre lumină pe calea Culorilor al unui pictor adevărat ridicat din Transilvania, Horea Paştina
Jurnalul galeriilor. Galateea.
Mecanismul interior al fenomenelor, logica structurativă a materiei şi o nevoie de concreteţe îl preocupă pe Horea Paştina în acest stadiu al studiului neobosit şi reluat cu fertilă obstinaţie, explorările sale incluzând triada tradiţională – peisaj, natură statică, portret – cu nuanţarea presupusă prin chiar specificitatea genurilor.
Magda Cârneci, 1978
Horea Paştina înţelege pictura ca pe un act de continuare a tradiţiei picturale româneşti, în valorile pe care aceasta le-a instaurat peren în vreme: viziunea ordonată şi calmă, construcţia „clasică” a imaginii lumii, căutînd geometria organică a naturii şi formelor, sublimîndu-se într-un cromatism discret şi savant, totuşi vioi şi pigmentat.
Cornel Radu Constantinescu, 1978
Efectul picturii în ansamblu e de calcul, de riguroasă analiză a formei şi raporturilor cromatice, de reprimare a oricărei inflexiuni poetice. Ai sentimentul că elevul şi-a privit întotdeauna maestrul cu ochii unui Cézanne. Ceea ce l-a fascinat în pictură este în primul rând, observăm, sentimentul construcţiei, capacitatea de a articula ferm şi logic compoziţia, de a dobândi o pregnantă şi o severă simplitate a expresiei.
horea paștina 