Horea Paştina înţelege pictura ca pe un act de continuare a tradiţiei picturale româneşti, în valorile pe care aceasta le-a instaurat peren în vreme: viziunea ordonată şi calmă, construcţia „clasică” a imaginii lumii, căutînd geometria organică a naturii şi formelor, sublimîndu-se într-un cromatism discret şi savant, totuşi vioi şi pigmentat.