Pictura lui este parcă o invitaţie pentru autorii de manuale de istoria artei de a-l alege ca exemplu. Exemplu de serenitate în sensul clasic al cuvîntului, exemplu de paletă din care a fost eliminată orice posibilitate a stridenţei, exemplu de desen ferm, esenţializat, capabil să aducă pînă şi peisajul la o formă emblematică, iar portretul să-l facă efigie.
Etichetă: prieteni si critici
Horea Paștina. Galeria Orizont.
E lesne de observat ce învaţă artistul de la Pierro de la Francesca, Cézanne, Andreescu şi Ciucurencu, atît în chestiunile propriu zise ale meşteşugului, cît şi în acelea ale moralei traiului întru artă. Am putea spune că vigoarea picturii lui Horea Paştina se fundamentează pe măsură ce lecţia fiecărui maestru e mai prezentă în imagine.
Discurs pictural asupra metodei
Între posbilele puncte cardinale ale lui Cézanne, Ciucurencu şi de ce nu, sculptorul Anghel, se desfăşoară estetica sa „clasică”, aparent tradiţională (şi totuşi legată adînc de moştenirea picturii româneşti) ce-şi refuză, temperamental şi deliberat, experimentul, gratuitea, ineditul şocant, pentru cîteva valori perene, puţine dar şi sigure.
Jurnalul Galeriilor. Orizont
Există în pictura lui Horea Paştina o anume infrastructură surdinată până la imperceptibil, care absoarbe pacă zgomotele din jur, înconjurând fiecare imagine cu un halou de tăcere.
Cronica Plastică
Horea Paştina are vocaţia exprimării lapidare. Culoarea e lipsită de exuberanţă, are o anume delicateţe a tonurilor stinse; formele par învăluite într-o lumină tăcută. Artistul aspiră să reducă desenul la esenţă; geometriile dreptunghiurilor şi ale cercurilor se înscriu într-un joc sobru al volumelor.
La Galeriile Orizont, Horea Paștina
Horea Paştina demonstrează un acut simţ al construcţiei, al esenţializării geometrice a spaţiului, într-o factură ce aminteşte, fie şi numai prin severitatea articulărilor, de Cézanne.
Drumul spre lumină pe calea Culorilor
Seriozitatea acestei adânci înzestrări, puterea de muncă exemplară, dorul după cunoaşterea integrală pe calea iubirii ne îndreptăţesc să privim cu bucurie nădăjduitoare drumul spre lumină pe calea Culorilor al unui pictor adevărat ridicat din Transilvania, Horea Paştina
Jurnalul galeriilor. Galateea.
Mecanismul interior al fenomenelor, logica structurativă a materiei şi o nevoie de concreteţe îl preocupă pe Horea Paştina în acest stadiu al studiului neobosit şi reluat cu fertilă obstinaţie, explorările sale incluzând triada tradiţională – peisaj, natură statică, portret – cu nuanţarea presupusă prin chiar specificitatea genurilor.
Magda Cârneci, 1978
Horea Paştina înţelege pictura ca pe un act de continuare a tradiţiei picturale româneşti, în valorile pe care aceasta le-a instaurat peren în vreme: viziunea ordonată şi calmă, construcţia „clasică” a imaginii lumii, căutînd geometria organică a naturii şi formelor, sublimîndu-se într-un cromatism discret şi savant, totuşi vioi şi pigmentat.
Cornel Radu Constantinescu, 1978
Efectul picturii în ansamblu e de calcul, de riguroasă analiză a formei şi raporturilor cromatice, de reprimare a oricărei inflexiuni poetice. Ai sentimentul că elevul şi-a privit întotdeauna maestrul cu ochii unui Cézanne. Ceea ce l-a fascinat în pictură este în primul rând, observăm, sentimentul construcţiei, capacitatea de a articula ferm şi logic compoziţia, de a dobândi o pregnantă şi o severă simplitate a expresiei.
horea paștina 